ce contine hrana pt caini?

Ce contine, de fapt, hrana pentru caini?

rase+cai, vite rase, vite, hrana vie, nutri, pregatirea cainelui, anii la animale, caini mici de companie, miel, alimente animale, caine shi tzu, cel mai mic animal, rase de oi, caini mari, curcan

Datorita ofertei atat de variate existente pe piata alimentelor pentru animale de companie, adesea este destul dificil sa spui care dintre acestea sunt mai bune si de ce. In primul rand, puteti aprecia un produc in functie de carctersticile generale si prezentarea acestuia. Foarte multi producatori cheltuiesc o gramada de bani pe an facand reclama unor produse inferioare. Din nefericire, un bun indicator al calitatii produsul este pretul acestuia. Preturile mici indica, chiar daca nu intotdeauna, cel mai adesea o calitatea inferioara a hranei de pe piata.

Trebuie sa va asigurati ca hrana cainelui adult contine 22-25% proteine si 15-19% grasimi. Proteinele trebuie sa provina dintr-o sursa de buna calitate. Unii caini, precum cateii, rasele mari si rasele foarte active, au nevoie de cantitati diferite de proiteine si grasimi. Este bine sa discutati cu mediul veterinar pentru a stabili care este cea mai buna dieta pentru cainele dumneavoastra. Pentru a putea lua o decizie bine informata, trebuie sa stiti ce ingrediente sunt mai bune decat altele. Atunci cand va uitati la tabelul de alimente, iata dupa ce trebuie va uitati: carne de pui, carne de curcan, carne de peste, orez, cartofi, carne de miel, ulei de floarea-soarelui, legume si altele. Hrana de buna calitate pentru caini trebuie sa contina in proportie mai mare diverse tipuri de carne si alte proteine, si in proportie mai mica, cereale.

De asemenea, trebuie sa va asigurati ca in lista de ingrediente scrie "carne de pui" si nu, pur si simplu, "pui". Daca scrie doar "pui", aceasta inseamna ca producatorii mizeaza pe intreg puiul ca sursa de proteine. Astfel, produsul poate contine ciocuri, gatleje si gheare. Daca scrie "carne de pui" inseamna ca producatorii mizeaza doar pe versiunea comestibila a proteinei. Aceasta va asigura ca animalul dumneavoastra are parte de proteinele potrivite si nu de bioproduse. Vitaminele si acizii grasi sunt, de asemena, ingrediente bune in hrana cainilor. Exemple de vitamine bune: vitamina E, Omega 3 si 6, etc. Acestea sunt un factor foarte important pentru aspect sanatos al pielii si al parului. Asigurati-va ca hrana pe care vreti sa i-o cumparati cainelui dumneavoastra nu este plina de conservanti.

Lista ingredientelor pe care nu ar trebui sa le contina hrana cainelui dumneavoastra contine: proteine de calitate inferioara, grau, porumb, resturi de pui, soia, gluten. Aceste ingredinete sunt greu de digerat si pot cauza probleme de sanatate mai tarziu daca sunt folosite pentru o perioada mai mare de timp. Zaharul este un alt ingredient de care este bine sa stati departe. Este mai bine sa cumparati produse fabricate de o companie care cheltuie timp si bani pentru testarea produselor. Aceste companii ofera mai multe tipuri de hrana, de la o calitate scazuta pana la una foarte ridicata, pretul variind in functie de nivelul calitativ. Este important sa cititi lista de ingrediente, sa va documentati, sa puneti intrebari veterinarului si sa fiti tot timpul informat. Personalul din pet-shopuri este, de obicei, o sursa buna de informatii si va poate ajuta sa gasiti hrana de buna calitate pentru cainele dumneavoastra. Dresorii de caini, au si ei, de obicei, pregatirea necesara pentru a va putea sfatui care este cea mai buna dieta pentru fiecare tip de caine in parte.

Trebuie sa urmati intotdeauna recomadarile medicului veterinar, atat in ceea ce priveste sanatatea cat si alimentatia cainelui dumneavoastra. De foarte multe ori, cainii de anumite varste sau cu o anumita stare a sanatatii au nevoie de o prescriptie pentru o dieta. Desi aceste diete sunt, de obicei, scumpe, ele contin nutrientii potriviti de care acesti caini au nevoie. In multe dintre cazuri, proprietarii inlocuiesc aceasta dieta cu hrana comerciala din motive de costuri, iar sanatatea cainelui intra in declin.

Veterinarul este singurul care va poate spune ce este cel mai bine pentru cainele dumneavoastra. Desi este adesea destul de confuza, o nutritie potrivita este vitala pentru sanatatea si longevitatea cainelui dumneavoastra. Stiind care sunt ingredientele de buna calitate si ce trebuie evitat, va puteti asigura ca veti alege hrana potrivita pentru cainele dumneavoastra. Ce de obicei, daca aveti nelamuriri, intrebati medicul veterinar pentru mai multe informatii.

hranirea porcusorilor de guineea

Hranirea porcilor de guineea

Porcusorul de Guineea este un erbivor al carui sistem digestiv e asemanator cu cel al calului, cu cecum voluminos si colon proximal. Necesita hrana vegetala cu un continut mai scazut de proteine, si mai bogat in fibre, continutul inalt de fibre fiind un element esential in dieta lui.

Hrana sfaramata cu ajutorul dintilor ajunge in stomacul simplu, din care - datorita volumului relativ redus - alimentele trec repede in intestinul subtire unde are loc digestia si absorbtia proteinelor, a lipidelor si al unei parti a hidratilor de carbon (amidon , zaharuri). Tot aici are loc si absorbtia celor mai multe vitamine, minerale si oligoelemente. Resturile de alimente ramase nedigerate in intestinul subtire trec in prima parte a intestinului gros, numit cecum, unde are loc fermentatia (digestia celulozei) sub influenta florei microbiene, insotit de biosinteza unor vitamine din grupa B. Microorganismele intestinale protectoare din cecum se multiplica si mor in continuu, bacteriile moarte contin multe proteine, ele sunt eliminate prin scaun sub forma de boabe moi, numite boabe cecale (pentru porcusorul care traieste in natura, aceste boabe moi rezultate din prima digestie reprezinta si o importanta sursa de proteine, deoarece plantele care se gasesc in natura, contin putine proteine). Porcusorul, fiind animal coprofag, va consuma din aceste boabe care pe langa alte substante folositoare contin si complexul de vitamine B necesare organismului. Boabele fecale nu contin asemenea substante folositoare.

Este gresita ideea, ca el nu are nevoie de apa (este o mare diferenta dintre a supravietui, sau a trai sanatos!).Porcusorul de Guineea va avea acces in permanenta la apa de baut. Desi verdeturile, legumele si fructele contin o cantitate semnificativa de apa, este greu de apreciat ce cantitate de lichide ar asigura nevoile porcului de guieneea zilnice, aceste nevoi fiind influentate si de temperatura mediului, umiditatea aerului, greutatea/starea porcului etc.

Alegerea cea mai buna va fi o adapatoare care se poate instala la marginea custii. Porcul poate invata usor sa foloseasca adapatoarea, iar noi avem siguranta ca apa nu va fi murdarita sau rasturnata. Sunt mai multe tipuri de adapatori. Atentie mare! Adapatoarea cu cioc de metal este alegerea corecta, cea cu cioc de sticla se poate sparge usor.

Daca nu exista posibilitatea de cumparare a unui adapator,se poate folosi un vas mai gros si greu pe care nu-l poate rasturna. Porcusorul are talentul deosebit de a murdari si de a rasturna tava cu apa.

Pentru porcii de guineea care nu au baut niciodata apa solutia cea mai buna ar fi de a-i oferi posibilitatea de a invata adapatul de la un alt porcusor. Daca acest lucru nu este posibil, in diferite perioade ale zilei i se va duce la gura adapatoarea, la atingere el va simti apa care picura din cioc, va linge apa, si va descoperi modul de folosire a acesteia.

Este foarte important ca porcului recent cumparat sa nu-i schimbam brusc dieta, astfel organismul lui se va adapta fara risc la noua alimentatie. Este preferabil sa primim de la crescator hrana pentru aprox. o saptamana. In asa fel vom putea amesteca cele doua alimente si vom avea posibilitatea sa trecem treptat la noua hrana, daca schimbarea dietei e necesara. Porcusorul este sensibil, el devine stresat, daca mediul si/sau dieta lui este radical schimbat. Stresul are un efect negativ asupra sanatatii lui, datorita acestei stari organismul lui devine vulnerabil. Pentru a putea preintampina acest lucru, alimentele noi vom insera treptat in dieta lui, si ii vom oferi un mediu potrivit, stabil.

Cum sa citim eticheta hranei pentru pisici

Pisica noastra prin aristocritatea si afectiunea ei a reusit in timp sa devina un membru al familiei. Si cum ne dorim ca fiecare membru al familiei sa fie fericit avem grija sa aiba un trai sanatos. Cel mai important component al unei sanatatii puternice este o alimentatie echilibrata, completa si cu hrana de calitate. De aceea este esential ca atunci cand alegem un tip de hrana mai intai sa citim ce scrie pe produs si sa nu ne lasam ghidati in decizie doar de pret sau aspectul ambalajului. Eticheta poate contine multe capcane pe care daca nu suntem bine informati nu le putem descoperi. Mai jos vom discuta despre ce trebuie cu adevarat sa urmarim pe ambalajul unui produs inainte de a-l pune in cos si mai departe in castronul pisicii.

Numele produsului
Prima oara cand interactionam vizual cu un produs observam numele acestuia, firma producatoare, tipul de hrana, grupa de varsta careia i se adreseaza precum si originea carnii folosite. Toate acestea se gasesc pe partea din fata a ambalajului si pot parea in regula asta pana sa aruncam o privire mai atenta asupra unora din aceste informatii, care sunt sau ar trebui sa fie strict reglementate. Daca pe ambalaj apare "Hrana pentru pisici de pui" (Chicken Cat food) atunci trebuie sa contina cel putin 95% carne de tipul celei mentionate pe ambalaj, fara a fi luata in considerare umiditatea. Daca procentul de umiditate este inclus, atunci ar trebui sa contina cel putin 70% carne, de pui in acest exemplu. Daca numele contine o combinatie de doua sau mai multe tipuri de carne ("Pui si ton"), atunci cele 2 impreuna trebuie sa atinga un procent de cel putin 95%, cea aflata inainte fiind in proportia mai mare. Daca procentul de carne este peste 25%, insa mai putin de 95%, la nume mai este adaugat un calificativ de tipul "formula", "dinner", "platter"(pentru marcile straine, de altfel majoritare pe piata noastra).

O alta capcana folosita de producatori este folosirea lui "cu"( in eng. "with"), "hrana pentru pisici cu somon" (Cat food with Salmon) care inseamna ca produsul in speta contina cel putin 3% carne de tipul celei mentionate. A se face diferenta intre" Hrana pentru pisici de pui" si "Hrana pentru pisici cu pui", prima contine 95% carne de pui pe cand a 2-a doar 3%. Uite cum un simplu detaliu poate face diferenta intre calitatea a doua produse.

Pe langa aceste aspecte ale numelui, tipului de hrana si tot ceea ce mai apare pe partea din fata a ambalajului, trebuie sa luam la analizat si ceea ce scrie pe spatele ambalajului, cum ar fi: lista de ingrediente, analiza bruta, instructiunile de hranire.

Lista ingredientelor

Ingredientele trebuie enumerate in ordinea greutatii lor. Astfel e usor sa ne dam seama de calitatea hranei: daca primul sau primele 2 ingrediente sunt carne sau subproduse din carne atunci hrana contine in principal carne. Dar chiar si aici producatori se folosesc de anumite tertipuri pentru a induce in eroare cumparatorul si anume: un ingredient cum ar fi cerealele este descompus in mai multe sub-ingrediente pentru ca fiecare in parte sa aiba o greutate mai mica decat cea a carnii si astfel sa apara in lista dupa aceasta, clientul considerand ca produsul respectiv contine in principal carne, deoarece e prezentata prima. Trebuie citita intreaga lista de ingrediente pana la ultimul pentru a vedea cati si ce tip de conservanti si coloranti contine hrana respectiva. Ca si in cazul hranei pentru oameni prezenta conservantilor artificiali ar trebui sa ne dea putin de gandit inainte de a cumpara produsul respectiv. Insa in ultimul timp in hrana de calitate au fost introdusi ca si conservanti vitaminele C si E.

Mare atentie trebuie acordata continutului de cereale. Dupa cum stim pisicile sunt animale carnivore, care isi potolesc senzatia de foame abia dupa ce ingera cantitea optima de proteina animala. Astfel pisica va manca mai mult dintr-o hrana cu continut scazut de proteina animala , pentru a-si lua intreaga cantitate de proteina de care ar nevoie. De aceea o hrana economica e doar aparent mai ieftina, deoarece animalul va manca mai multa, in plus se adauga si vizitele ulterioare la veterinar , care nu intotdeauna sunt ieftine. Si mai mult decat atat cine isi doreste sa-si imbolnaveasca animalul iubit pentru cativa lei mai putin. In concluzie evitati produsele care contine o mare cantitate de cereale (mai ales daca cerealul apare in lista primul) si foarte important evitati-le pe cele care contin gluten.

Analiza bruta

Acest tabel contine procentul minim de proteina cruda si grasime si procentul maxim de apa si fibre. Atentie insa ca proteina si grasimile sunt luate in calcul ca si substanta cruda si nu ca substanta gata prelucrata pentru a fi ingerata. De aceea inainte de a compara doua produse si de a te decide care e mai bun trebuie sa faci un mic calcul matematic, care va tine cont de umiditatea fiecarui produs. Sa luam un exemplu: daca o hrana uscata are o umiditate de 10%, inseamna ca restul de 90% este substanta uscata. Daca in tabel apare proteina bruta cu un procent de 20%, atunci impartim aceasta valoare la 90% si vom obtine o valoare de 22%, care reprezinta exact procentul de proteina in substanta uscata. In cazul hranei umede unde umiditatea este de 80% , substanta uscata e de 20%. Daca continutul de proteina e de 5%, si il impartim la 20% atunci vom obtine 25% proteina bruta in substanta uscata. La hrana umeda trebuie luat in considerare procentul de umiditate deoarece acesta reprezinta cantitatea de apa si astfel cumparand un produs cu umiditate ridicata cumparam de fapt mai multa apa si mai putina substanta nutritiva. Pe de alta parte dupa cum am vazut in articolul precedent pisicile isi iau apa necesara din hrana si nu din aport individual, astfel hrana umeda asigura hidratarea animalului. Dar despre acest subiect vom vorbi intr-un articol viitor.

Instructiunile de hranire

Fiecare produs prezinta ce cantitate de hrana ar trebui oferita zilnic pisicii. Noi decidem daca sa o dam animalului la o singura masa sau impartita la mai multe. Acestea sunt doar sugestii si nu trebuie luate ca reguli. In functie de specificul fiecarei pisici si cel mai bine in functie de sfatul medicului veterinar hotaram cum sa ne hranim pisica.

Pe piata sunt o multime de marci de hrana pentru pisici, unele mai bune, altele mai putin bune pentru pisica ta. Adevarul se afla pe eticheta, trebuie doar sa o citesti cu atentie si sa te folosesti de informatiile primite mai sus. Cu siguranta ca in decizia ta cel mai important factor va fi bunastarea pisicii. Asa ca "lectura placuta" cand mergi la cumparaturi!

Sa ne hranim corect pisica!

Nutritia reprezinta elementul de baza al sanatatii. O nutritie corecta determina o stare de sanatate optima pentru ca pisica ta sa fie fericita pentru o perioada cat mai indelungata de timp, alaturi de tine. Desi pisicile noastre nu mai traiesc de mult timp in cadrul lor natural, metabolismul si functionarea interna a organelor au ramas intacte ca acum mii de ani. De aceea trebuie respectate principiile de baza ale alimentatiei sanatoase care se refera la aportul optim de nutrienti atat cantitativ cat si calitativ.

Proteinele
Felinele sunt animale exclusiv carnivore. In mediul natural pisicile sunt vanatori desavarsiti si se hranesc exclusiv cu prada pe care o prind. Alimentatia lor e formata deci numai din carne cruda, ce le ofera toti nutrientii de care au nevoie. Astfel si organismul lor e astfel orientat incat sa utilizeze ca substrat pentru diferitele procese metabolice doar proteine de origine animala. Din aceasta cauza proteinele de origine vegetala nu ar trebui sa se gaseasca in alimentatia unei pisici intr-o ponderea majoritara. Proteinele furnizeaza energie si sunt esentiale pentru crestere si dezvoltare. De asemenea sunt sursa de aminoacizi, cu rol structural absolut si compusi de baza ai hormonilor, enzimelor si anticorpilor. Proteinele vegetale nu pot furniza toti aminoacizii esentiali, cum ar fi taurina, care este exclusiv de origine animala, de aceea nu sunt o sursa valoroasa de aminoacizi.

Carbohidratii
In mod natural pisica nu are nevoie de aceste substante deoarece sistemul digestiv nu e adaptat pentru descompunerea lor, la fel cum nici utilizarea lor nu e primordiala organismului. Cantitati prea mari de glucide in alimentatia pisicii pot duce la cresterea glicemiei deoarece pancreasul felinelor nu e adaptat pentru a secreta cantitati importante de insulina, astfel se poate ajunge foarte usor la diabet cu consecinte nefaste asupra sanatatii animalului. De aceea e de dorit sa se evite hranirea pisicii cu cantitati insemnate de cereale si derivate din cereale, leguminoase.

Grasimile
Sunt o sursa importanta de energie pentru pisica. Au rol determinant in procesele metabolice, de reconstructie si in transport. Acizii linoleic si arahidonic sunt considerati aminoacizi esentiali deoarece nu pot fi sintetizati de catre organismul pisicii, de aceea trebuie sa fie adusi in organism din exterior, prin alimentatie in special cea de origine animala, dar si sursele vegetale pot furniza acizi grasi esentiali.

Mineralele
Sunt implicate in toate reactiile fiziologice din organism. Contribuie la mentinerea pH-ului, sinteza enzimelor, transportul oxigenului, descompunerea nutrientilor.Rezervele sunt stocate in muschi si oase. Mineralele pot fi aduse in organism fie sub forma naturala din apa sau sol, fie sub forma de compusi ce se regasesc in hrana legati de diferite structuri.

Vitaminele
Sunt esentiale in procesele metabolice, de crestere si de reglare. Se gasesc in hrana sau unele sunt sintetizate de organism insusi. Vitaminele sunt de doua tipuri: liposolubile(A,D,E,K) si hidrosolubile(C, B-complex). Sursa de vitamine o reprezinta hrana in special cea de origine animala, care e preferata celei de origine vegetala deoarece aduce o cantitate mai mare si mai diversificata de vitamine. De exemplu pisicile nu pot transforma beta-carotenul de origine vegetala in vitamina A, astfel aportul acestei vitamine se face din produse de origine animala, unde este gata sintetizata.

Apa
Este foarte importanta pentru sanatatea pisicii. Pisicile nu au un mecanism al formarii senzatiei de sete bine dezvoltat, la fel cum e la om sau al majoritatea animalelor. Aportul de apa se face exclusiv prin consumarea carnii crude, care e puternic hidratata. Problema apare la pisicile care sunt hranite exclusiv cu hrana uscata, in care cantitatea de apa e foarte scazuta. Aportul extern e minim deoarece pisica nu simte nevoia sa bea si astfel apare deshidratarea. Deshidratarea conduce la producerea de urina foarte concentrata care in timp poate duce la formarea de calculi si pietre la nivelul tractului urinar, cu consecinte grave asupra sanatatii felinei.

Desi nu sunt mari consumatoare de apa, pisicile trebuie sa aiba mereu la dispozitie apa proaspata si curata.

Dupa cum am vazut pisicile beneficiaza de niste particularitati de nutritie, care trebuie respectate daca ne dorim sa avem langa noi un animal sanatos si cu pofta de viata.

Fazanul Temminck albastru (Tragopan temminckii)

Aceasta pasare colorata este considerata a fi cel mai frumos fazan din lume. Masculii au un colorit viu, portocaliu luminos inspre rosu, marcat cu puncte perlate, de culoare gri, delimitate de o margine neagra. Insa mult mai impresionante decat penajul sunt culoarea albastra a pielii de pe fata si modelul de pe barbia care ii atarna din dreptul gatului. La masculii din specia Tragopan prezinta aceasta parte a corpului este spectaculoasa. “Barbia” este colorata in albastru violet la centru, pielea fiind pigmentata cu cerculete de un albastru deschis, iar de o parte si de alta, pe margini se observa un model izbitor, de culoare stacojie.

Creasta si gatul sunt aproape in intregime negre, iar deasupra ochilor pasarile prezinta doua proeminente carnoase, asemanatoare unor coarne; ciocul este scurt. Spre deosebire de extravagantii masculi ai acestei specii, femelele au un penaj intunecat, impestritat cu puncte negre, maro si gri, care le ajuta foarte mult la camuflaj. Atat masculii cat si femelele au coada scurta.

Aceasta pasare deosebita poate fi intalnita in muntii Himalaia, indeosebi in partea estica a acestora, in India, China, Butan sau Vietnam. Indivizii din specia Tragopan temminckii migreaza pe verticala, in susul si in josul muntilor, in functie de sezon, petrecandu-si iernile reci la altitudini joase si mutandu-se la altitidini inalte pe masura ce temperaturile cresc, incepand cu primavara. Habitatul lor natural il constituie padurile mixte, in special cele bogate in rododendron si bambus, aflate la altitudini cuprinse intre 3000 si 12000 m deasupra nivelului marii.

Este o pasare timida, traieste singura sau in pereche. Spre deosebire de alti fazani, prefera sa cuibareasca in copaci, desi marea majoritate a timpului si-o petrec pe pamant, scurmand in cautarea hranei, formata din: frunze, flori, tulpini verzi, ferigi, boabe, seminte si, ocazional, insecte.

Sezonul de imperechere incepe in luna martie si dureaza timp de o luna, cu aproximatie. Ritualul este executat de mascul, sub forma unui dans, in timpul caruia acesta isi etaleaza pieptul viu colorat, isi ridica cele doua protuberante de deasupra ochilor si isi infoaie coada. Noile cuiburi sunt construite in copaci, la cativa centimetri de pamant, insa fazanii Temminck folosesc adeseori cuiburile abandonate de alte pasari, pe care femelele le acopera cu frunze, ramuri si pene. La inceputul lunii mai, ele depun intre 3 si 5 oua, pe care le clocesc vreme de 26-28 de zile. Crescuti in intregime de catre femele, puii se dezvolta rapid si sunt capabili sa zboare la careva zile dupa ce au iesit din ou. Cu toate acestea, femelele raman langa ei intre 4 si 6 saptamani, pana cand acestia se deprind cu cataratul in copaci.

Din pacate, transformarea habitatului acestor pasari in pasuni sau despaduririle masive au condus la scaderea ingrijoratoare a numarului de fazani Temminck. Mai mult decat atat, ei au fost vanati pentru coloritul deosebit sau urmariti de catre colectionarii de oua. In prezent specia se afla pe lista animalelor protejate.

Amblyornis inornata - pasarea gradinar

Bastinasii le numesc tukanbokan, adica pasari-gradinar . Traiesc in padurile virgine ale muntilor Arfalk din Papua Noua Guinee si sunt vestite pentru obiceiul lor de a-si infrumuseta cuiburile. Desi efectul produs este unul estetic, scopul acestei decorari este unul practic, servind drept “piesa de rezistenta” in ritualul de imperechere.

Amblyornis inornata are 25 de cm. lungime, nefiind mai mare decat un porumbel. Se diferentiaza de papagali prin coloritul ei negru-albastrui. Masculul poarta pe cap un mot asemanator cu cel al matasarului, insa ceva mai lung. Pasarile, masculi si femele, isi construiesc impreuna cuibul, folosindu-se de crengile copacilor. In afara acestuia, masculii ridica ulterior mici “chioscuri”, in jurul carora amenajeaza parcuri in miniatura, unde au loc dansurile nuptiale.

Aceste pasari sunt extrem de indemanatice si foarte atente la detalii. In prima faza, ele isi aleg un luminis neted, in mijlocul caruia sa se afle un copac, nu mai inalt de un metru si jumatate. In jurul acestui arbore, care serveste drept stalp de sustinere, astern o patura de muschi, pe care o netezesc cu picioarele si cu coada. Acoperisul il construiesc din ramuri de plante epifite, care se gasesc din belsug in habitatul lor natural . Acestea sunt folosite drept coarde in constructia acoperisului. Un capat al coardelor este infipt in pamant cu ajutorul ciocului, iar capetele opuse sunt imbinate, din zbor, foarte apropiat, astfel incat sa formeze o bolta inalta de 0.5 m si larga de aproximativ 1m. Datorita umezelii din aer, coardele isi pastreaza prospetimea vreme indelungata. Pasarile nu uita nici de “elementul de acces”, avand grija sa lase o deschizatura prin care sa poata intra si iesi cand vor.

In fara acestei intrari, masculul Amblyornis amenajeaza o peluza verde, formata din muschi culesi cu grija si curatati de pietricele, bulgari de pamant si de orice buruiana care i-ar putea face mai putin netezi. Pe acest covor matasos, pasarile presara flori de merisor sau fructe violete de Garcinia, pe care au grija sa le improspateze de indata ce se ofilesc, pietre colorate, bulbi, frunze si chiar obiecte din plastic, monede sau bucati de sticla. Amblyornis petrece ore intregi aranjand aceasta colectie de obiecte decorative, astfel incat micul parculet sa fie cat mai atractiv pentru femele. Conform unor studii efectuate de specialisti, culorile decoratiunilor se potrivesc cu preferintele femelelor. Acestea viziteaza mai multe chioscuri, deseori intorcandu-se la acelasi mascul de mai multe ori. Ele privesc felul in care masculii decoreaza peluza, inspecteaza fiecare obiect in parte si uneori gusta din “materialele de constructie”.

Acest complex ritual de imperechere, prin care pasarile folosesc tipuri diverse de decoratiuni si o coloristica variata, precum si prezenta selectiei sexuale au condus specialistii la concluzia ca specia Amblyornis este cea mai complexa specie de pasari, in ceea ce priveste comportamentul.

Iepurii si porcusorii de Guineea - ingrijire in timpul iernii

Iarna toate animalele de casa , dar in special cele mai mici sunt predispuse la diferitele boli ale sezonului rece. Acest lucru poate fi insa impiedicat daca indepartam pericolul imbolnavirii si le acordam ingrijirea optima.

Noua, oamenilor, ne place sa stam in casa si sa ne relaxam la caldura atunci cand afara este vreme urata si cand este frig. Totusi din cauza caldurii uscate a centralei termice animalele de casa pot intampina probleme de sanatate, fiind predispuse mai usor la diferite boli. Acest lucru poate fi impiedicat foarte usor: asezati pe calorifer prosoape umede sau de ce nu un recipient cu apa. Astfel, concentratia de umiditate se mareste si pericolul de imbolnavire scade.

De asemenea este foarte important ca micutul dvs. prieten sa beneficieze in permanenta de apa curata. Acest lucru trebuie respecatat de altfe pe parcursul intregului an. Anumite specii de pasari se bucura chiar si iarna de o baie calda. Puteti turna apa intr-un mic recipient in care aceasta sa se scalde in voie. Acesta trebuie curatat regulat, deoarece igiena este foarte importanta.

Nici prea rece, insa nici prea cald
Pe langa aerul uscat, un alt factor daunator este temperatura prea ridicata din locuinta. Aceasta nu este indicata pentru toate animalele de casa. Porcusorii de Guineea se simt foarte bine la o temperatura a camerei de pana la 22°C, iepurii au nevoie insa de cateva grade mai putin. De aceea nu asezati cusca langa calorifere, ci cat mai departe cu putinta. In cazul in care aveti aceasta optiune, asezati cusca in cea mai racoroasa camera a locuintei. Evitati curentul, acesta dauneaza atat oamenilor cat si animalelor.

Lumina multa are grija de bunadispozitie - chiar si in cazul pasari
Un alt punct foarte important care cauzeaza depresia in anotimpul geros sunt zilele foarte scurte, cu alte cuvinte lumina slaba, obscura si intunericul predominant. Papagalii isi pierd pofta de mancare, ceea ce duce la scaderea vitaminei D din organism, din cauza careia organismul devine tot mai slabit. Chiar si ritualul de imperechere sufera din aceste motive.

O posibilitate in vederea solutionarii acestor probleme sunt lampile speciale care inlocuiesc razele solare si lipsa de lumina UV. Acestea au un efect foarte apropiat de lumina unei zile frumoase, insorite, iar tonusul excelent al pasarilor dvs si bucuria de a trai sunt remarcate.

Vitaminele extrase din legume
Din cauza hranirii necorespunzatoare animalele pot suferi de o cantitate insuficienta de vitamine in corp: iarba proaspata si legumele de sezon pot fi inlocuite cu usurinta cu morcovi, pastarnac, patrunjel (frunze sau radacina), busuioc. Merele si perele pot fi de asemenea amestecate in hrana, dar cu masura, altfel pot aparea dureri abdominale. Tavita cu mancare trebuie luata din colivia pasarilor, deoarece dupa cateva ore, mancarea nu mai este proaspata, iar acestea sunt foarte sensibile la aceste mirosuri.

Atentie la ger!
In cazul in care cresteti rozatoarele afara, in curte, trebuie sa tineti cont de temperaturile foarte scazute. Cu toate ca aceste animale se adapteaza conditiilor vremii, trebuie sa luati masuri impotriva gerului napraznic: umpleti cusca acestora cu mult fan, dar schimbati in mod regulat “asternutul”, deoarece partile umede ale acestuia pot ingheta. Resturile de mancare trebuie indepartate dupa cateva ore, deoarece fiind inghetate pot cauza dureri de stomac.

Nu o sa le facem niciun favor daca aducem rozatoarele in casa pentru a se incalzi. Schimbarile bruste de temperatura sunt daunatoare pentru intregul corp si astfel pot aparea imbolnaviri. Imbracati-va gros si vizitati-va micutul prieten din gradina.

Pisicile si puii lor

La finalul perioadei de gestatie, dupa noua saptamani, pisica devine agitata si incepe sa cerceteze imprejurimile in cautarea unui adapost potrivit - un loc linistit, intim si uscat. Pofta de mancare ii scade brusc si refuza hrana, ceea ce inseamna ca momentul nasterii este iminent - cel mai probabil timpul de asteptare fiind de cateva ore. Unele pisici dispar si se retrag intr-un loc launtric, refuzand cuibul pregatit dinanite de catre stapani si, preocupate fiind in totalitate de sarcina lor, se arata deranjate daca li se acorda prea multa atentie; altele nu reactioneaza in niciun fel daca sunt bagate in seama in timp ce se pregatesc sa nasca. Acest comportament diferentiat este strans legat de conditiile in care pisicile au fost crescute de catre stapanii lor, beneficiind de mai multa sau mai putina intimitate.

Nasterea propriu-zisa reprezinta un proces indelungat pentru majoritatea pisicilor. Puii in numar de aproximativ cinci, se nasc succesiv, la o diferenta de cca 30 de min. unul de altul, iar intreaga actiune va dura in jur de doua ore. In cazuri exceptionale, puii pot fi nascuti la o diferenta de 1 h sau de cateva minute. De regula, insa, durata medie este de 30 min, timp necesar si suficient pentru ca pisica sa poata avea grija de fiecare nou nascut in parte.

Ingrijirea fiecarui pui consta in trei faze principale: mai intai pisica rupe sacul amniotic, ceea ce ii permite puiului sa se desparta de pantecul mamei lui si sa patrunda in lumea reala. Urmeaza un tratament special, in timpul caruia mama curata nasul si gura noului nascut, altfel incapabil sa respire. Dupa ce se incheie aceasta faza cruciala, pisica taie cu dintii cordonul ombilical si il mananca, avand grija ca retezarea sa fie facuta la o distanta de 2-3 cm de buricul puiului. De asemenea, mananca placenta, ceea ce ii asigura continutul nutritional necesar pe tot parcursul nasterii. Dupa aceasta faza, isi linge puiul peste tot, ajutandu-l sa-si usuce blana, apoi se obihneste, pregatindu-se pentru urmatorul nou nascut. Daca se intampla sa oboseasca in timpul nasterii si nu mai este capabila sa se ocupe de ultimul pui sau chiar de ultimii doi, pisica ii abandoneaza si ii lasa sa moara. De regula, insa, pisicile sunt moase exceptionale si nu au nevoie de ajutorul oamenilor pentru a incheia cu succes tot acest proces.

Dupa ce isi revin din trauma, puii, care se nasc orbi si surzi , dar cu un ascutit simt al mirosului, incep sa scotoceasca in jur in cautarea unui sfarc. Fiecare pui se va hrani de la acelasi sfarc pana la intarcare, indentificandu-l de fiecare data dupa miros. Prima “masa” este de o importanta vitala, deoarece ii ajuta sa capete imunitate impotriva bolilor. Inainte de laptele propriu zis, pisicile produc un lapte mai subtire, numit colostru, foarte bogat in anticorpi, proteine si minerale si carui “productie” dureaza cateva zile.

Dupa ziua a patra a existentei lor, puii incep deja sa loveasca mameloanele pisicii cu labutele, stimuland curgerea laptelui. La sfarsitul primei saptamani ochii incep sa li se deschida, iar dupa prima luna se arata interesati de joaca. Culoarea ochilor, oricum ar deveni ea mai tarziu, este albastra pana la varsta de 3 luni. Dintii incep sa le apara dupa 9 luni.

La aproximativ 32 de zile de la nastere, puii pot consuma prima lor hrana solida, insa se intarca abia dupa 2 luni (la pisicile salbatice intarcarea are loc dupa 4 luni). Dupa trei luni pisica mama refuza sa-i mai alapteze, iar dupa alte 3 luni, puii devin total indepedenti, fiind capabili sa se hranesca singuri si chiar sa vaneze.

Folosirea tavitei cu nisip. Sfaturi.

Daca toate cauzele biologice sunt excluse, atunci incercati urmatoarele metode pentru a invata pisica sa urineze in spatiul special amenajat.

In cazul motanilor in varsta este vorba despre un comportament normal , acesta dorind sa-si delimiteze teritoriul. Unica metoda pentru ca el sa nu-si mai marcheze "regatul" este castrarea . Un motan necastrat este aproape imposibil de crescut in casa.

Urinatul - un mod de protest

Motivul acestui protest nu poate fi aflat foarte usor, astfel rabdarea Dvs. poate fi pusa la grea incercare. Uneori este posibil ca schimbarea sortimentului de nisip din tavita (litiera) sa fie solutia potrivita.

In cazul in care in casa se afla doua pisici este posibil ca una din ele sa nu doreasca sa imparta tavita cu cealalta. Atunci o rezolvare optima ar putea fi schimbarea zilnica a nisipului (sau chiar de mai multe ori pe zi) sau eventual achizitionarea celei de-a doua tavite.

Daca totusi nu gasiti cauza, atunci puteti incerca sa asezati tavita sau chiar bolul de mancare in locul unde urineaza pisica.

In general exista modalitati prin care, o pisica sa fie tinuta departe de locurile in care nu are voie sa ajunga. De exemplu, daca prindeti pisica urinand in locurile nepermise, stropiti-o pe nas cu putina apa (eventual folositi recipientul cu care stropiti florile). Cu siguranta nu-i va face placere, iar data viitoare va face legatura intre "ploaia" brusca si urinatul in alt loc, decat cel amenajat cu nisip. Chiar si fixativul de par - daca veti stropi in locurile unde urineaza aceasta - o poate tine departe si reprezinta o solutie. Multe spray -uri si preparate, care se gasesc in magazinele pentru animale sau in farmaciile veterinare si care ar putea reprezenta o solutie pentru aceasta problema, lasa pete ( pe parchet, covor, tapet etc). De multe ori piperul, paprica, lamaia sau chiar si sucul de ceapa dau rezultate.

De ce se joaca pisicile cu prada?

Denumita stiintific Felis Catus, pisica este un animal de companie preferat de foarte multi iubitori ai necuvantatoarelor. Deseori, acestia sunt tulburati insa de comportamentul agresiv pe care pisicile il manifesta. Tinand cont ca fac parte din clasa felinelor, pisicile sunt animale de prada , iar agresivitatea si instinctul de vanatoare sunt trasaturi absolut naturale. In niciun caz ele nu trebuie lovite sau pedepsite in accesele lor de furie pentru ca nu vor sti de ce. Atunci cand va urmaresc, va sar la picioarele sau va fixeaza cu privirea acordati-le atentie si timp si comportati-va cu ele ca cu niste fiinte umane.

Pe langa aceste manifestari, pisicile sunt surprinse uneori torturand cate un soricel sau cate o pasare, desi sunt hranite cu atentie, sunt ingrijite si rasfatate de catre stapanii lor si traiesc intr-un mediu igienic, si nu intr-unul invadat de rozatoare. Aceste creaturi simpatice sunt cele care se transforma in vanatori sadici atunci cand isi intalnesc prada si, desi ar putea sa o anihileze dintr-o singura muscatura, prefera sa o supuna unui joc nemilos de-a prinselea. Consecinta acestei “tachinari” este, desigur, fatala, insa victima ametita poate sucomba de frica, inainte de a primi lovitura mortala.

Pentru pisicile domestice (cele care sunt adoptate drept animale de companie) aparitia unui soricel sau a unei pasari mici reprezinta un eveniment rarisim, fapt pentru care acestea prelungesc cat mai mult posibil “preludiul mortii”. Cursa vanatorii este independenta de nevoia de hrana, dar, la fel cum foamea se intensifica in lipsa hranei, tot astfel impulsul de a vana se amplifica in absenta prazii. Uneori pisicile duc acest joc la extrem, iar prada sufera o moarte lenta si sangeroasa.

Conform acestui principiu s-ar putea crede ca pisicile crescute pe langa gospodariile oamenilor tocmai in scopul combaterii daunatorilor (soareci si sobolani, in special) nu au dezvoltat acest impuls de a se juca cu prada pe jumatate moarta. Si, in majoritatea cazurilor, acest lucru este adevarat, insa cercetatorii au constatat ca, ocazional, unele femele practica preludiul mortii, asa cum l-am numit. Si au explicat acest fenomen ca fiind unul “educativ” - femelele duc prada pe jumatate vie in adapost pentru a da puilor lor o lectie despre cum trebuie sa ucida pentru a supravietui. Acest proces educational matern provine dintr-un instinct natural de conservare si constituie o parte importanta in dezvoltarea ulterioara a puilor.

O alta explicatie a acestui comportament sangeros ar fi urmatoarea: cand sunt atacati de catre pisici sobolanii devin extrem de nervosi si incearca sa se apere muscand la randul lor vanatorul. Aceste muscaturi determina pisicile sa-si retraga ritmic labutele, lovind prada cu ghearele scoase numai atunci cand considera ca nu sunt in pericol de a fi ranite. Jocul este destul de rapid, iar scopul loviturilor este acela de a ameti sobolanul si de a-l determina sa nu mai riposteze, inainte de a i se aplica lovitura mortala.

educarea pisicutelor

Educarea pisicilor

In cazul cresterii si a educarii pisicilor, trebuie sa tinem cont de cateva reguli, astfel incat sa nu apara probleme sau neplaceri in cazul convietuirii om - animal.

Sfaturi generale in vederea educarii:

Pisica, pe care o primiti ca si animal de companie, este de obicei un pui de aproximativ 12 saptamani. Micutul este curat, el invatand inca de la mama si de la fostul proprietar regulile de baza de igiena. Sarcina dvs. este sa continuati sa-l invatati “bunele maniere”, pentru ca mai tarziu, patrupedul sa aiba un comportament adecvat, asa cum va doriti dvs. Puii pot fi formati mult mai usor decat pisicile care au atins o anumita varsta.

Pentru ca succesul sa fie garantat si sa aveti rezultate imediate, trebuie sa aveti in vedere cativa pasi:

- Incepeti sa va educati pisica din prima zi de cand ati primit-o / achizitionat-o, astfel puteti evita neplacerile cauzate de “obrazniciile” acesteia
- Fiti consecvent, pentru ca pisica dvs. sa inteleaga regulile si ca sa va ia in serios.
- In cazul in care faceti exceptie de la regula, pentru ca in acel moment micuta dvs. este atat de draguta, aceasta va astepta si pe viitor acelasi lucru.
- In timp ce serviti masa, nu ii aruncati si pisicii din mancarea dvs., astfel nu faceti altceva decat sa o invatati sa cerseasca de fiecare data cand sunteti la masa
- Uneori pisicile pot fi incapatanate si fac numai ce vor ele. Nu va dati batuti, altfel pierdeti!

Bataia cu mana sau cu un ziar, dar si lovirea (chiar si din greseala) cu piciorul sunt absolut tabu. Ii calcati mandria si reprezinta un atac la adresa lor. In comparatie cu un caine, pisica nu accepta astfel de pedepse, ca urmare a comportamentului lor gresit. Animalul nu va face legatura intre pedeapsa si propriul comportament. Prin urmare, nu faceti decat sa ii distrugeti increderea, pe care v-a acordat-o. Teama, agresivitatea sau chiar lipsa de igiena pot fi urmarile acestui comportament. Incercarile ulterioare pedepsei de a-i impune anumite reguli sunt zadarnice.

In cazul in care pisica dvs. roade florile din ghiveci, se catara pe peredea sau isi ascute ghiarele in canapeaua din piele, aplicati-i un “dus” usor cu ajutorul unui pistol cu apa sau a recipientului cu care stropiti plantele sau certati-o ridicand vocea. “Tigrul” dvs. va asocia un anumit comportament cu acel “dus” total neplacut si nu-l va mai repeta. In cazul in care vreti sa-l atentionati de la distanta, strigati un “nu” clar si tare.

Pisicile si mobila

In cazul in care pisica incepe sa zgarie intr-un loc nepermis, luati-o si asezati-o acolo unde are voie sau unde ar trebui. Mangaiati-o si laudati-o in timp ce ea isi continua activitatea. Cu ajutorul ghiarelor si a zgarieturilor, pisica isi marcheaza teritoriul.

Cataratul pe perdele

In afara faptului, ca pisica foloseste foarte bine perdeaua lunga pana la podea pentru a se juca si pentru a se ascunde, materialul acesteia este ideal pentru ca ghiarele pisicii sa intre foarte bine. Si in acest caz trebuie sa va folositi de pompita cu apa si de vocea mai ridicata. Cu toate acestea, dvs. trebuie sa-i oferiti micii vietati alternative pentru a se catara in voie.

Roscolitul pamantului si ruperea plantelor din ghivece

“Gradinaritul” este pentru anumite pisicute o indeletnicire foarte iubita. Pentru a evita ca plantele sa ramana fara pamant, iar podeaua si covorul sa ramana intacte, asezati desupra pamantului de flori pietre relativ mari/grele.

Pisicile prefera plantele care seamana cu firele de iarba, de aceea aceste ghivece ar trebui evitate in locuinta dvs. In plus, asezati intr-o cutiuta iarba speciala pentru pisici, unde micutul trebuie adus de fiecare data cand isi reia “pasiunea gradinaritului”.

Ritmul zilnic

Pisicile sunt animale care se adapteaza foarte repede cu noul mediu, cu obiceiurile si ritmul de viata al stapanului. De exemplu, ea stie exact cand sunt orele de dormit, de trezit sau orele de masa. De aceea, nu va suparati cand isi cere micul dejun foarte matinal, chiar si in weekend.

de ce mananca pisivcile iarba?

Multi dintre cei care si-au ales ca animal de companie pisica au observat ca, din cand in cand, aceasta obisnuieste sa mestece iarba. Pisicile care traiesc in apartament apeleaza, ca substituent, la plantele pe care le gasesc aici, de cele mai multe ori distrugandu-le. Dincolo de disperarea proprietarilor care isi vad decorul devastat, exista si riscul ca animalele sa se imbolnaveasca, multe dintre plante fiind toxice (leandrul, ficusul, narcisele, rhododendronul, lalele, iedera, crinul, vascul, violetele, steaua de Craciun, azaleele etc.).

Acest comportament ciudat a nedumerit pe foarte multi dintre expertii in cresterea animalelor, care au admis cu sinceritate ca nu au un raspuns clar asupra problemei. Altii s-au avantat in explicatii dintre cele mai diverse. Replica favorita a fost, pentru mult timp, aceea ca pisicile isi procura singure din natura fibrele vegetale necesare unei activitati gastro-intestinale sanatoase, acestea actionand ca un laxativ. O explicatie asemanatoare a fost aceea ca iarba le ajuta sa elimine ghemurile de par din stomac, explicatie bazata pe observatia asupra animalelor care, dupa ce consuma iarba, obisnuiesc sa vomite. Cei care au constatat acest comportament au omis insa faptul ca voma le este provocata de dieta necorespunzatoare si nu de iarba pe care o consuma dupa.

O explicatie mai putin vehiculata a fost aceea ca iarba le ajuta pe pisici in cazul in care acestea sufera de inflamatii ale gatului sau iritatii ale stomacului.

Adevarul este ca nimeni nu stie cu precizie de ce pisicile prefera iarba la un moment dat, dar in cazul in care o consuma, cu siguranta nu inseamna ca sunt bolnave. In mod cert afirmatia: “daca pisica mananca iarba inseamna ca e bolnava” este numai un mit. Cantitatea de iarba pe care pisicile o consuma este destul de mica, pentru a le provoca voma sau pentru a actiona in vreun mod asupra stomacului. Incercati sa observati felul in care aceste animale mesteca firele de iarba si veti constata ca o fac ca si cum ar extrage sucul din plante, si nu o consuma cu lacomie, pentru a-si suplimenta hrana solida sau pentru a se vindeca de vreo boala.

Cea mai recenta si cea mai plauzibila explicatie este aceea ca pisicile consuma iarba pentru a obtine o cantitate mica dintr-o substanta chimica pe care nu o pot procura din hrana obisnuita si care este esentiala pentru sanatatea lor. Substanta in cauza este o vitamina - acidul folic - care joaca un rol important in producerea de hemoglobina. In cazul in care pisicile au un deficit de acid folic procesul de crestere le este afectat si risca sa devina anemice. Nu incercati, sub nicio forma, sa dezvatati pisicile de acest obicei. Incercati, mai degraba, sa le asigurati necesarul de iarba chiar si in cazul in care locuiti intr-un apartament.

Acelasi comportament il au si cainii.

de ce mananca pisivcile iarba?

Multi dintre cei care si-au ales ca animal de companie pisica au observat ca, din cand in cand, aceasta obisnuieste sa mestece iarba. Pisicile care traiesc in apartament apeleaza, ca substituent, la plantele pe care le gasesc aici, de cele mai multe ori distrugandu-le. Dincolo de disperarea proprietarilor care isi vad decorul devastat, exista si riscul ca animalele sa se imbolnaveasca, multe dintre plante fiind toxice (leandrul, ficusul, narcisele, rhododendronul, lalele, iedera, crinul, vascul, violetele, steaua de Craciun, azaleele etc.).

Acest comportament ciudat a nedumerit pe foarte multi dintre expertii in cresterea animalelor, care au admis cu sinceritate ca nu au un raspuns clar asupra problemei. Altii s-au avantat in explicatii dintre cele mai diverse. Replica favorita a fost, pentru mult timp, aceea ca pisicile isi procura singure din natura fibrele vegetale necesare unei activitati gastro-intestinale sanatoase, acestea actionand ca un laxativ. O explicatie asemanatoare a fost aceea ca iarba le ajuta sa elimine ghemurile de par din stomac, explicatie bazata pe observatia asupra animalelor care, dupa ce consuma iarba, obisnuiesc sa vomite. Cei care au constatat acest comportament au omis insa faptul ca voma le este provocata de dieta necorespunzatoare si nu de iarba pe care o consuma dupa.

O explicatie mai putin vehiculata a fost aceea ca iarba le ajuta pe pisici in cazul in care acestea sufera de inflamatii ale gatului sau iritatii ale stomacului.

Adevarul este ca nimeni nu stie cu precizie de ce pisicile prefera iarba la un moment dat, dar in cazul in care o consuma, cu siguranta nu inseamna ca sunt bolnave. In mod cert afirmatia: “daca pisica mananca iarba inseamna ca e bolnava” este numai un mit. Cantitatea de iarba pe care pisicile o consuma este destul de mica, pentru a le provoca voma sau pentru a actiona in vreun mod asupra stomacului. Incercati sa observati felul in care aceste animale mesteca firele de iarba si veti constata ca o fac ca si cum ar extrage sucul din plante, si nu o consuma cu lacomie, pentru a-si suplimenta hrana solida sau pentru a se vindeca de vreo boala.

Cea mai recenta si cea mai plauzibila explicatie este aceea ca pisicile consuma iarba pentru a obtine o cantitate mica dintr-o substanta chimica pe care nu o pot procura din hrana obisnuita si care este esentiala pentru sanatatea lor. Substanta in cauza este o vitamina - acidul folic - care joaca un rol important in producerea de hemoglobina. In cazul in care pisicile au un deficit de acid folic procesul de crestere le este afectat si risca sa devina anemice. Nu incercati, sub nicio forma, sa dezvatati pisicile de acest obicei. Incercati, mai degraba, sa le asigurati necesarul de iarba chiar si in cazul in care locuiti intr-un apartament.

Acelasi comportament il au si cainii.